Alfie Kohn: Sistemul de învățământ actual ucide creativitatea și gândirea critică a copiilor (interviu)

Când îi ascultăm pe elevi pentru notă și ei reproduc răspunsuri din cărți, nu mai putem vorbi despre gândire independentă, spune Alfie Kohn, intr-un interviu pentru HotNews, în care ofera exemple despre cum putem sprijini creativitatea si gandirea critică a copiilor.

El pledează pentru un dialog deschis și onest între părinte și copil, rezistând tentației de a ne impune soluțiile doar pentru că suntem mai mari și știm mai bine, atunci cand ne confruntăm cu fenomenul de bullying.

Intr-un interviu pentru Hotnews.ro din 2016 ati spus ceva interesant si dezirabil pentru parinti, copii si societate: ”Ceea ce ne dorim cu adevarat este sa-i ajutam pe copii sa se indragosteasca de procesul de gandire, ne dorim ca ei sa fie creativi si sa invete sa puna intrebari profunde si cu sens”. Ne puteti oferi cateva exemple practice despre cum putem sprijini creativitatea si gandirea critica a copiilor? 

Alfie Kohn: Este un lucru aproape universal recunoscut în zilele noastre că modul în care ne educăm copiii în sistemul de învățământ actual le ucide creativitatea și abilitatea de a gândi independent. Când în mediul școlar li se cere copiilor, la orele de artă, să folosească culoarea doar într-un anumit fel, să deseneze după model și să coloreze în contur, doar de la 12 la 12:50 de exemplu, nu mai putem vorbi despre creativitate. De asemenea, când împărțim lucrările copiilor în frumoase și urâte, iar frumoase sunt cele care îi plac cadrului didactic, adesea pentru că seamănă mai bine cu obiectul din realitate, descurajăm creativitatea. Când îi ascultăm pe elevi pentru notă și le cerem să reproducă anumite răspunsuri găsite în anumite cărți, nu mai putem vorbi despre gândire independentă.

Susținem creativitatea copiilor când le permitem să fie ei înșiși și încetăm tentativele de standardizare; când le recunoaștem și le celebrăm unicitatea. Cel mai dăunător mediu pentru creativitate este mediul în care creativitatea este notată. Cu cât le cerem copiilor să facă mai multe lucruri pentru a primi o recompensă/notă mare, cu atât bucuria de a face acele lucruri dispare și, odată cu bucuria, dispare și creativitatea.

Gândirea critică a copiilor noștri se va dezvolta firesc și natural într-un mediu în care adulții arată interes față de părerea copiilor, într-un mediu în care li se permite să gândească, să găsească soluții, să vină cu idei, și apoi ideile respective sunt discutate împreună cu ei, și nu judecate sau evaluate. Acolo unde copiii sunt încurajați să lucreze colaborativ, vom vedea un mai mare flux de idei inovative și discuții mult mai profunde și mai pline de pasiune, decât într-un mediu competitiv, în care trebuie să demonstreze că sunt mai buni decât ceilalți pentru a primi aprobarea adultului.

Copiii noștri vor fi capabili să ia decizii bune și să gândească critic atunci când le vom permite să ia decizii și să gândească cu mintea lor, nu când le vom cere să urmeze instrucțiuni.

Un alt fenomen care a luat amploare in scoli este cel al bullying-ului. Cum il putem preveni?

Alfie Kohn: Bullying-ul este un fenomen sistemic. Când vorbim despre copii și bullying în mediul școlar, este important să recunoaștem importanța tuturor celor trei elemente care influențează fenomenul: copiii, părinții și cadrele didactice.

Ca părinți, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ne ținem copiii aproape. Prin asta înțeleg să menținem în permanță deschise căile de comunicare cu ei, să avem o relație bazată pe încredere în care copiii să aibă curajul să ne spună orice fără a se teme de consecințe. Pentru asta, avem nevoie să învățăm să ascultăm pentru a înțelege, să demonstrăm empatia, să fim acolo pentru copiii noștri.

Cel mai probabil, dacă toți copiii ar fi crescuți într-un mediu de siguranță fizică și emoțională, plin de respect, înconjurați de adulți maturi, conștienți, iubitori, fenomenul nu ar exista. De ce? Pentru că într-un astfel de mediu, copiii se simt văzuți, auziți, valorizați pentru ceea ce sunt și nu au nevoie să demonstreze nimic. Sunt un mare susținător al dreptului tuturor copiilor de a crește astfel. Cred că este datoria morală atât a părinților, cât și a cadrelor didactice, să creeze și să mențină un astfel de mediu pentru copiii pe care îi au în grijă.

Daca copilul este victima, cum il putem ajuta ca parinti?

Alfie Kohn: Ne putem ajuta copiii în primul rând fiindu-le alături și vorbind cu ei onest și deschis despre ce se întâmplă, fiind de partea lor și ascultându-i în modul cel mai profund și autentic. Apoi, este important să găsim soluții împreună.

Așa cum am spus mai sus, bullying-ul este un fenomen sistemic, așadar soluția de multe ori presupune și implicarea conducerii școlii și a cadrelor didactice, și a celorlalți copii și părinți. Doar printr-o colaborare reală între toți cei implicați se poate ajunge la o soluționare benefică pentru copii.

Din păcate, această colaborare se întâmplă foarte rar. Cel mai adesea, se ajunge la situații în care părinții acuză școala, școala acuză părinții, părinții se acuză între ei, școala pedepsește copiii, iar mediul devine din ce în ce mai ostil pentru toată lumea. Iar dacă stăm să ne gândim că adulții sunt modele pentru copii, realizăm că din această dinamică nu are nimeni de câștigat, cu atât mai puțin copiii, pe care, în loc să-i ajutăm să aibă relații mai armonioase și să se înțeleagă mai bine, i-am învățat că nici noi, adulții, nu suntem capabili de dialog respectuos și cooperare.

Daca descoperim că agresorul este copilul nostru, ce ar trebui sa facem?

În mod obișnuit, copilul agresor este pedepsit, exclus din activitățile școlare plăcute, izolat, dat drept exemplu negativ. Din păcate, această abordare convențională a problemei nu face decât să pună și mai multe paie pe foc, căci niciodată pedeapsa nu a reușit să îi facă pe copii mai iubitori, mai respectuoși față de semeni, mai plini de compasiune și mai responsabili.Dimpotrivă, singurul lucru pe care îl demonstrăm astfel este că și noi recurgem la utilizarea forței împotriva unei persoane cu mai puține resurse atunci când convine intereselor noastre. În plus, creștem gradul de frustrare al copilului agresor, care, ca urmare, devine și mai înrăit, așa cum arată un studiu canadian efectuat pe o perioadă de opt ani și publicat în anul 2005. (https://www150.statcan.gc.ca/n1/daily-quotidien/050221/dq050221b-eng.htm)

Știm astăzi că orice comportament antisocial are la bază o nevoie neîmplinită. Mai ales când vorbim despre copii, comportamentele lor problemă pot fi văzute ca strigăte de ajutor, ca un semnal că ceva se întâmplă la un nivel mai profund. Există anumite nevoi neîmplinite pe care le-am ignorat sau de care nu am ținut cont. În loc să ne concentrăm asupra comportamentului, ar fi mult mai benefic să căutăm cauza profundă a acestuia, și vom vedea că în momentul în care am descoperit și tratat cauza, comportamentul dispare. Și aici, pledez pentru dialog deschis și onest între părinte și copil, pentru a găsi soluții prin colaborare, rezistând tentației de a ne impune soluțiile noastre doar pentru că suntem mai mari și știm mai bine.

Sursa: Hotnews

CITEȘTE ȘI...

Close
Close