Discriminarea creștinilor?

Sângele creștinilor nevinovați continuă să curgă, din Sri Lanka și Egipt până în Malayesia, Somalia ori Nigeria controlată de Boko Haram. Creștinismul rămâne cea mai persecutată religie de pe glob, dar presa este oarbă iar liderii politici occidentali par indiferenți sau neputincioși. 

Așa cum observa Paul Dragos Aligica, „supuși discriminării legalizate, violenței, inchisorii, deportarii si convertirii fortate, soarta creștinilor persecutați rămâne un secret bine ferit de atenția opiniei publice globale. 

Tema nu face prima pagina niciodată. Magnitudinea fenomenului ar cere-o. Prioritatile par insa altele…. S-a scris mai mult despre soarta urșilor polari decât despre soarta acestor semeni de-ai noștri.”

Mihai Neamțu

***

Mult înainte de incendiul de la Paris, creștinii din Orientul Mijlociu, Africa și Asia au fost și sînt prigoniți, umiliți și uciși, fără cea mai mica reacție de solidaritate sau împotrivire a lumii bune occidentale. Orice altă minoritate are dreptul la compasiune și provoacă reacții robuste. Cu excepția creștinilor.

Veți vedea, desigur, nenumărate demostrații de stradă și campanii media, cu celebrități, guverne și organizații civile în centru, dacă e vorba de homosexuali, drepturile transgender, tratamentul Islamului sau suspiciuni de rasism. Nu ați văzut și nu veți vedea niciodată demonstrații ale acelorași în fața ambasadelor Pakistanului sau Nigeriei, state în care creștinii sînt izgoniți sau uciși zilnic.

Așa cum nu veți vedea nici urmă de protest cînd e vorba de drepturile omului în Korea de Nord. În plus, tot ce e valoare și filozofie creștină a fost demult dislocat, proscris și înlocuit în conștiința și educația occidentală cu un ocean de insulte și minciuni.”

Traian Ungureanu

***

Stângiștii duc un război continuu împotriva creștinismului

Prima țintă: creștinii înșiși. Aceștia sunt înjurați, ridiculizați, acuzați de toate fobiile posibile. Nu pot fi învinuiți de nicio crimă? Nu contează, se scoate de la naftalină Inchiziția (extrem de relevantă mai ales pentru noi, românii, n-am ce spune).

Apoi, trebuie discreditate Biserica și preoții, pictați în cele mai negre culori: pedofili, hoți, profitori, paraziți, primitivi.

Apoi, sărbătorile creștinilor. Crăciunul devine festivalul cadourilor, iar Paștele se reduce la ouă, iepuraș și miel. În engleză, “Season’s greetings” trebuie să îl oculteze pe Christ din Christmas, așa cum Moș Gerilă evacuase Crăciunul sub comuniști.

Firește, se duce o luptă continuă pentru eliminarea a tot ce e creștin din spațiul public, de la cruci la ora de religie; se modifică limba, se rescrie istoria.

Cel mai greu e cu bisericile, care nu pot fi demolate chiar așa ușor. Zic mulți: ce contează zidurile, atunci când oamenii au apostaziat, timorați sau tembeli? Contează, fiindcă ele sunt cel mai greu de eliminat din peisajul și conștiința publică; ele rămân în fiecare piață europeană, în fiecare centru de sat și de oraș, ca o mustrare pentru cei ce le-au abandonat, ca un îndemn pentru cei care trec pe lângă ele, ca o dovadă a faptului că trăim într-o civilizație creștină.

De-aia fac stângiștii ca toți dracii atunci când se construiesc biserici noi. Nu banul cheltuit îi deranjează, ci faptul că creștinii se încăpățânează să construiască, să creadă, să se manifeste la lumina zilei, să ocupe centrul civilizației.

Să nu ne lăsăm intimidați!

Adrian Papahagi

CITEȘTE ȘI...

Close
Close