Europa şi migranţii: multe dezbateri, puţine soluţii

Reuniunea de duminică de Bruxelles consacrată imigraţiei a fost una „pozitivă”, şi a permis „eliminarea unor soluţii care nu corespund valorilor noastre”. Sunt cuvinte pronunţate de şeful statului francez Emmanuel Macron după ce timp de trei ore şefii de stat şi de guvern din 16 ţări membre ale Uniunii Europene au încercat din nou să ajungă la o platformă comună în privinţa imigraţiei. Subiectul va fi abordat şi la Consiliul european de pe 28 şi 29 iunie.

În ciuda celor spuse de şeful statului francez, reuniunea de la Bruxelles nu a adus lucruri noi, ba chiar a pus în evidenţă faptul că disensiunile cresc în interiorul familiei europene cînd vine vorba de imigraţie. 7 ţări membre ale Uniunii Europene s-au „remarcat” de altfel prin absenţă la „summit-ul” convocat duminică seară de Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei europene.

O modalitate, pentru cei şapte, mai precis pentru Polonia, Ungaria, Slovacia, Cehia şi cele trei ţări baltice de a spune că nu sunt de loc de acord cu ceea ce propune Bruxelles-ul. O fractură puternică s-a produs însă şi în spaţiul Europei occidentale, unde Italia, de exemplu, urmată de Austria, vor să spună un „stop” radical imigraţiei.

Austria, care preia în a doua jumătate a anului preşedinţia Uniunii Europene, propune pur şi simplu ca imigranţii care vin în Europa ajutaţi de traficanţi să fie consideraţi nişte delicvenţi (termenul englez este „smuggled migrants”). Un document redactat la Viena şi care este evocat de cotidianul Le Monde îi mai caracterizează pe migranţi ca fiind, în marea lor majoritate, tineri bărbaţi „foarte puţin educaţi”, sensibili faţă de „ideologiile ostile libertăţii” şi mai degrabă „înclinaţi să devină delicvenţi”.

Cei 16 au discutat, fără să ajungă la un consens, şi în privinţa migranţilor care sunt „salvaţi” în apele internaţionale de vasele arborînd însemnele unor organizaţii umanitare. Din punctul de vedere al Italiei, aceste vase fac jocul unei vaste industrii mafiote, cea a traficanţilor de persoane. Italia este în prezent extrem de pornită împotriva acestor reţele care practic ameninţă democraţia europeană.

Impotriva acestor reţele unii europeni vor chiar să recurgă la mijloace militare, de exemplu să trimită vase de război în largul coastelor libiene pentru a împiedica orice ambarcaţiune plină cu migranţi să se îndepărteze de teritoriul libian. Ideea instalării unor centre de primire înafara Europei, mai precis în Africa, este evocată tot mai des (şi susţinută de Franţa).

Libia rămîne principala zonă de plecare al migranţilor, în prezent, şi se crede că în jur de 700 000 aşteaptă o ocazie pentru a traversa în Europa. Iar cele mai multe traversări se fac acum spre Spania, probabil şi pe fondul generozităţii pe care a arătat-o premierul social-democrat de la Madrid permiţînd acostarea vasului Aquarius.

Preşedintele Emmanuel Macron a evocat posibilitatea sistării fondurilor europene pentru ţările din estul Europei care refuză primirea de migranţi, sugestie aspru criticată de premierul maghiar Victor Orban, precum şi de alţi lideri din est.

Personal constat că presa începe să recurgă la termeni destul de grăbiţi cînd se referă la ţările Grupului de la Vişegrad şi în general la ţările care nu vor să mai primească străini. Publicaţia Le Journal du Dimanche recurge la sintagma „coaliţia xenofobilor” pentru a desemna poziţia comună a Poloniei, a Ungariei, a Slovaciei şi a Sloveniei. Sau, în alte cotidiene, am găsit expresia „ţări populiste”, cu referinţă la Italia în special.

Nimeni, de fapt, nu deţine autoritatea morală supremă în contextul acestei dezbateri. Nici măcar preşedintele Macron care consideră că trebuie „luptat împotriva migraţiei economice” dar fără ca Europa să-şi renege valorile. Ori, aici este problema, sau mai precis dilema, este imposibil să spui NU migranţilor economici de pe o poziţie morală. Juridică, da, dar nu morală.

Matei Visniec, Rfi

CITEȘTE ȘI...

Close
Close