La 1,1 kilometri sub pământ, într-o mină activă din North Yorkshire, cercetătorii britanici încearcă ceva ce până recent părea mai degrabă science-fiction: să transforme galeriile miniere în spații capabile să producă alimente la scară comercială.
Proiectul se desfășoară în mina Boulby, lângă Saltburn, și este condus de cercetătorul Jacob Nickles de la Universitatea din Sheffield, în parteneriat cu Farm Urban. Studiul de 12 luni urmărește să ofere date reale despre viabilitatea tehnică și comercială a agriculturii subterane, nu doar modele teoretice.
Presiunea anului 2050
Miza este uriașă. Nickles avertizează că producția mondială de alimente trebuie să se dubleze până în 2050 pentru a putea susține populația globală. Cercetătorii speră că mediul stabil al minelor și infrastructura deja existentă, inclusiv iluminatul și ventilația, ar putea reduce costurile energetice ridicate ale fermelor verticale convenționale.
Testele au loc atât în tunelurile de sare, cât și în laboratoare cu aer condiționat. Printre culturile experimentate se află salata verde, dar și pak choi, potrivit The Guardian. Echipa încearcă să afle dacă plantele pot crește uniform, la o calitate suficientă pentru a putea fi vândute și consumate.
Condițiile sunt însă neobișnuite. Principalele obstacole identificate până acum sunt sarea din mediul subteran și căldura produsă de activitatea minieră.
De la materia întunecată la salată
Mina Boulby este încă operațională și este singura exploatare comercială din lume care produce polihalit, un mineral folosit în agricultură ca îngrășământ.
Ferma funcționează în cadrul STFC Boulby Underground Laboratory, unde izolarea oferită de peste un kilometru de rocă permite cercetări imposibile la suprafață.
Mii de mine ar putea primi o viață nouă
Dacă experimentul reușește, cercetătorii văd un potențial mult mai mare decât câteva rafturi cu legume. În Regatul Unit există mii de situri miniere dezafectate, multe aflate în zone afectate economic.
Transformarea lor în centre de producție alimentară ar putea crea locuri de muncă specializate, ar îmbunătăți accesul comunităților la produse proaspete și ar readuce la viață situri industriale istorice. În plus, fermele subterane ar fi protejate de fenomene meteorologice extreme, schimbări sezoniere și o parte dintre problemele climatice care afectează tot mai des agricultura de la suprafață.