“Între chin și Amin”, un film excepțional care merită (re)văzut

Am întâlnit recent un tânăr student care, după ce îl citise pe Marx, pleda entuziast pentru resuscitarea comunismului în România ca alternativă la capitalism. Siderat, i-am atras atenția că discursul lui trăda o naivitate periculoasă. I-am propus apoi să exploreze cărțile scrise de Virgil Ierunca, Paul Goma sau Dumitru Bordeianu, care developează strategiile diabolice prin care comunismul a brăzdat istoria relativ recentă a României.

În perioada 1944-1989, întreaga țară a fost transformată într-o imensă închisoare. Aproximativ 500.000 de români au fost supuși unor suplicii greu de imaginat pentru noi, generația tânără de astăzi, o generație care trăim în cele mai prospere condiții din întreaga istorie a umanității.

Partidul Comunist a exercitat teroare nu numai asupra disidenților, dar și asupra celor pe care îi percepea ca fiind o amenințare prin simpla lor existență – scriitori, preoți, artiști, intelectuali, țărani sau elevi de liceu. Metodele de distrugere a acestora? Cenzura, intimidarea, interdicțiile profesionale, confiscarea proprietății private, ostracizarea socială, arestările, înfometarea, „reeducarea”, tortura până la mutilare fizică și psihică, detenția inumană pe termen lung, și decesul în spatele gratiilor.

E halucinant și indecent că la mai puțin de 50 de ani distanță de acele vremuri, 48% dintre români consideră că regimul comunist a fost benefic pentru România, în timp ce 46% dintre noi cred că se trăia mai bine atunci decât acum (sondaj INSCOP, 2023).

În acest context, vizionarea filmului “Între chin și Amin”, lansat în 2019 și proiectat din nou la Londra săptămâna trecută, e mai mult decât oportună. Pelicula e un antidot împotriva naivității și amneziei. Un film de neratat. O lecție de istorie obligatorie pentru România, pentru că, dacă îi dăm crezare lui Churchill, cei care nu învață din istorie sunt condamnați să o repete. Și-apoi tentaculele diabolice ale comunismului sovietic sunt încă active la frontiera estică a României, într-o manieră mai mult decât evidentă…

Filmul narează situațiile prin care trece Tase Caraman, un tânăr compozitor arestat și trimis la înfiorătoarea închisoare comunistă de la Pitești.

Cinci prizonieri de acolo sunt aleși să devină torționarii camarazilor lor. Ei apar în scenă mai ales în perioada sărbătorilor creștine majore, Crăciun și Sf. Paști, fiindcă, după spusele călăului-șef Ciumău, “pentru comuniști nu există nici Dumnezeu, nici sărbători”.

Pe măsură ce unul dintre prizonieri e “reeducat”, respectiv intră în tabăra torționarilor, fratele său, Tase, rămâne autentic și devotat credinței în Dumnezeu, reconstruind în minte relația de dragoste cu logodnica sa, de lângă care fusese brutal sustras la momentul arestării.

Unele imagini din film – precum crucificarea unui prizonier, execuția Tanei și fracturarea mâinii unui violoncelist – au un grad ridicat de violență și încărcătură emoțională. Scenele nu sunt deloc exagerate. De altfel, din respect pentru public, regizorul Toma Enache a ales să nu reprezinte pe ecran cele mai abominabile torturi aplicate în infernul penitenciarelor comuniste.

Ocazional, scenele din film sunt prezentate invers, cu susul în jos, servind drept metaforă vizuală pentru experiențele distorsionate, în răspăr cu normalitatea, ale celor terorizați în închisoarea piteșteană.

Finalul peliculei e fabulos. Vă las să-l descoperiți…

Filmul a primit peste 51 de premii internaţionale și a fost proiectat recent la St John’s Church, Hyde Park, Londra, în 24 februarie 2024. La eveniment au participat, printre alții, regizorul Toma Enache, poeta Alexandra Svet și violonistul Iohan Coman.

Cei care nu au avut încă ocazia să vizioneze “Între chin și Amin” îl pot descoperi în România pe platformele Netflix și HBO Max. Filmul va fi disponibil pe YouTube spre sfârșitul acestui an.

În prezent regizorul Toma Enache pregătește lansarea din toamnă a unei noi pelicule, dedicată de această dată compozitorului român George Enescu.

Daniel Chira © 01.03.2024


CITEȘTE ȘI...

Close
Close