Munca din spatele celor cinci stele… Job-ul de “cleaner” la hoteluri din Londra

Teoretic vorbind condițiile de muncă din Marea Britanie sunt renumite în întreaga lume ca fiind corecte și demne. Sindicatele muncitorilor britanici au luptat aprig în ultimii 50 de ani pentru a ajunge la acest nivel. Însă cel puțin pentru migranții care ajung să lucreze în domeniul hotelier, condițiile practice de muncă par a fi uneori desprinse din povești de acum un secol, când muncitorii nu aveau mai deloc drepturi.

Britanicii au ținut nenumărate greve și proteste din anii ’60 încoace pentru a obține condițiile de muncă pe care le au astăzi. Săptămâna de lucru este de 37,5 ore, majoritatea meseriilor au un sindicat care e ascultat atent în guvern, salariile sunt decente, concediul este de minim 21 de zile pe an, și lista poate continua. Aceste condiții atrag în UK muncitori din întreaga lume. Așa a fost și cazul Adrianei (n.r. – numele a fost schimbat), care a sosit la Londra în 28 iulie anul trecut.

Pentru românca de 45 de ani, venirea la Londra nu a fost prima ieșire în lume. Ea a plecat pentru prima oară în 2009 din țară și a lucrat ca dădacă, în menaj și în catering în Valencia, Spania și în Sicilia, Italia. Ne spune că aceste experiențe au învățat-o multe despre viața în afara granițelor țării natale, dar că nu au pregătit-o pentru condițiile de muncă cu care s-a confruntat în Marea Britanie.

Și-a găsit primul loc de muncă repede. „Am mers direct la o agenție de recrutare de cum am ajuns, pentru că nu am vrut să stau degeaba când am văzut cât de scump este totul aici”, ne spune Adriana. A fost imediat repartizată ca menajeră la un hotel de cinci stele din centrul Londrei, de pe renumita Park Lane. „După interviul de la hotel, când mi-au spus să merg la lucru, mi-au spus și că orarul zilnic include curățarea a minim 12-13 camere. Mi s-a spus că programul este de la 8am la 4:30pm și că primele două zile, de training, sunt neplătite. De asemenea, mi s-a mai spus că dacă nu termini target-ul de camere pe zi în cele 8 ore și stai peste program, orele overtime nu sunt plătite. Chiar dacă condițiile păreau de la început grele, nu am știut ce o să mă aștepte”, ne spune Adriana.

Nu am reușit să-mi iau pauza de masă, aproape nimeni nu o lua. Degeaba ziceau ei că masa e oferită de hotel, că nu aveai timp să te bucuri de ea.”

6 zile = 200 de lire

„În fiecare din zilele în care am muncit acolo am stat peste program, până la patru ore în plus pe zi. Asta pentru că nu terminam camerele care mi-au fost alocate. Era hotel de cinci stele, era cu pretenții, nu puteai să faci cum vrei tu. Trebuia să mergi după lenjeriile de pat, apoi să le duci pe cele murdare. Trebuia să mergi după aspirator, apoi să-l duci la loc, pentru că nu aveai voie să lași nimic pe hol să vadă clienții și nici nu aveai cum să le duci pe toate cu tine. Doar drumurile astea luau un sfert din timpul de lucru. În plus, nu îți permiteai să trezești clienții, așa că primele camere începeai să le cureți pe la ora 9-10am”, adaugă românca.

Plata oferită a fost de 6,5 lire pe oră, minus taxe. Dar metoda de calculare a plății în final nu era pe ore, ci pe credite, care erau acordate de către supraveghetoare. „Primul payslip a venit de 52 de lire, care era plata pentru o zi. În aceeași zi, eu am transmis agenției că nu mai pot continua acest job, am fost la ei la birou și mi-am ridicat cecul de 52 de lire și mi s-a spus că asta este tot; nu mi s-a explicat nimic. Eu, însă, mai așteptam plata pentru restul de zile, am lucrat șapte zile în total, în afară de training. Când am întrebat la agenție, m-au întrebat: «Dar ai completat formularul cutare?» Deși le spusesem că plec de la job, nimeni nu mi-a spus că trebuie să completez un formular. Apoi am aflat că este vorba de P45, dar nu aveam cum să știu de documentul respectiv ca nou-venită în țara asta. Agenția știa că sunt nou-venită, dar nu mi-a dat niciun sfat. Și cumva așa au lăsat să se înțeleagă că dacă nu completez P45-ul, nu primesc ultima plată. Ulterior, am mai primit 200 de lire pentru restul de șase zile”, mai spune Adriana.

“Nu știu dacă făceau asta cu toate menajerele. Dar cu cele noi … fără îndoială. Supraveghetoarele mergeau prin camere înaintea noastră și luau bacșișul pe care clienții îl lasă pentru menajere. Într-o dimineață am văzut banii, dar fiind începătoare mi-am zis că nu mă ating de ei, pentru că or fi ai clientului și nu aveam deci voie să mă ating de lucrurile lor. Dar după ce supraveghetoarea trecea prin cameră să mă verifice, banii nu mai erau acolo…”

Orele în plus, un minus

Cu un calcul simplu, aflăm că Adriana a fost plătită cu 33 de lire pe zi, deși a stat la lucru mai mult de 8 ore în fiecare zi. Acest lucru se datorează metodei de calcul pe credite, bănuiește românca, deși nu a înțeles cum sunt alocate creditele. „Pe un pat bine făcut primeai un credit. Dar cred că dacă trebuia să refaci ceva, îți luau înapoi creditul. Iar pe mine m-au pus să refac o grămadă de detalii, cum ar fi niște stropi de apă care trebuiau șterși. În plus, nu am reușit să ating targetul de 12 camere, cel mai mult am făcut 9 pe zi”, mai adaugă Adriana.

„Efortul fizic este enorm, în special când trebuiau schimbate – în viteză – cearsafurile câte unui pat king size, singură. Mă luptam cu saltelele până când nu mai vedeam bine… Trebuie să te strecori printre lucrurile clienților pentru că nu ai voie să le muți lucrurile. Într-o zi am prins o supraveghetoare româncă, care a fost mai severă decât toate celelalte din Lituania, Ucraina sau alte țări”.

Adriana a văzut foarte des colege care renunță: „Foarte multe fete plecau, venite ca și mine de două săptămâni sau mai puțin. Nici nu apuci să devii familiar cu cineva, se schimbă des fețele. Iar după rapiditatea cu care te plasează la un astfel de job îți dai seama că e la mare căutare.” Adriana se gândește acum să plece din Londra: „Munca asta m-a rupt și m-a dezamăgit atât de tare, încât mă gândesc să-mi strâng bagajele. Toate agențiile m-au trimis la hoteluri. Dar menajerie pot să fac și în România.”

„O colegă rusoaică mi-a spus că înainte să vină româncele la menajerie în hotel, ele aveau norma de 8 camere pe zi, nu 12. Înainte cu 2-3 ani, condițiile de muncă erau mai bune și angajații mai mulți la număr. Dar româncele au depășit norma, și acum toți trebuie să lucreze mai mult. Și am mai auzit asta și de la alte persoane care au lucrat în alte hoteluri”, a adăugat Adriana.

Cu siguranță că experiența ei nu e singulară, tot așa cum povestea de mai sus nu exclude cazurile celor care lucrează în “cleaning” în condiții demne. Însă am crezut de cuviință să facem vocea Adrianei auzită. Fie și numai pentru a avertiza pe alte doamne / domnișoare tentate să vină și să lucreze în același domeniu în UK.

Anamaria Sandra

CITEȘTE ȘI...

Close
Close