Jobul de șofer pe autobuzele din Londra

Dacă acum trei ani erau doar câțiva, acum sute de români au ajuns șoferi pe celebrele autobuze londoneze. Angajatorii de la companiile britanice sunt foarte mulțumiți cu serviciile românilor pentru că, spun ei, aceștia sunt bine pregătiți, serioși și responsabili.

De asemenea angajații români se declară mulțumiți cu jobul de șofer pe autobuzele din Londra. Salariul mediu este de 2.000 de lire pe lună, în mână, plus alte beneficii. Am stat de vorbă cu mai mulți șoferi români pe subiectul acesta.

În reportajul de mai jos puteți citi „încercările” și aventurile de care au avut parte unii români înainte de a ajunge la volanul unui autobuz londonez.

De la cleaner, la șofer de autobuz în Londra

Daniel B. a venit în Londra în 2017 și primul lui job a fost la o firmă de cleaning. A avut, însă, ambiție și perseverență și și-a îndeplinit unul din vise: să ajungă șofer pe unul din celebrele autobuze londoneze. A trecut de mai multe teste și interviuri, a urmat chiar și o școală de șoferi pentru categoria cerută și, după câteva săptămâni, a ajuns la volanul unui autobuz. Acum, are deja 3 ani de când plimbă londonezii pe un traseu care trece chiar prin centrul Londrei. E bucuros pentru că face ce-i place și, în plus, este și destul de bine plătit!

Ce poate face un român care ajunge prima dată în Londra? Se angajează cât mai rapid pentru a face față costurilor ridicate ale vieții din UK. Nu contează jobul, contează să-l ai, indiferent în ce domeniu! Așa a făcut și Daniel B. în 2017, atunci când piața muncii era restrictivă pentru români.

„Nu am stat prea mult pe gânduri și am acceptat jobul de cleaner. Făceam curățenie în case, spălam vase etc. Lucram cu o echipă de neozeelandezi. Nu era jobul perfect, dar, pentru început, important este să ai bani să te susții pentru a putea spera la ceva mai bun. După câteva luni am ajuns lucrător la un depozit la TNT. Sortam pachetele pentru livrare. Deja câștigam mai bine, dar și munca era foarte solicitantă”, ne spune Daniel.

Cu ochii după autobuzele roșii

„De când am venit în Londra am fost atras de autobuzele londoneze. Îmi amintesc prima mea călătorie. La intrare m-am grăbit să fiu primul, am fugit pe scări pentru a putea ocupa locul din față de sus. Aveam senzația că șoferul o să ia toate obstacolele. Așa pare de la înălțime. Pe scaunul de șofer este, însă, mult mai simplu. Din prima zi mi-am dorit să fiu șofer de autobuz. Am așteptat mai mulți ani, pentru că aveam senzația că nu stăpânesc destul de bine limba engleză. De fapt, mă înșelasem. Pentru ceea ce i se cere un șofer de autobuz, eram chiar foarte pregătit, dar așa crezusem eu, că trebuie să ai o engleză perfectă pentru a putea ajunge la acest job”, povestește Daniel.

Și-a luat inima-n dinți și a încercat!

„Initial am aplicat pe internet la trei firme diferite. Am fost foarte surprins când am văzut că toate m-au acceptat. Oricum, era doar începutul unui proces destul de lung de angajare. La acea vreme, existau câteva condiții simple și cred că nici acum nu s-au schimbat. Trebuia să ai permis englezesc, doi ani de experiență ca șofer în UK și cunoștințe de limba engleză. Nu se cereau categorii speciale la permis. Era de ajuns și categoria B. Eu oricum aveam mai multe, pentru că în România am fost șofer de microbuz”, ne-a spus Daniel.

Primul interviu

„Prima dată m-au chemat la o testare de limba engleză și aritmetică. Erau noțiuni destul de simple de genul: ești șofer de autobuz și oprești într-o stație, urcă 12 călători, coboară cinci, apoi oprești în altă stație, urcă 7, coboară 3. La sfârșit trebuia să spui cu câți călători ajungi la destinație. De fapt, voiau să se asigure că ai noțiunile de limba engleză care să-ți permită să te descurci în trafic. De asemenea, au mai fost câteva întrebări din CPC (un fel de echivalent al autorizației de transport persoane din România). Erau legate de protecția muncii, siguranța ta și a călătorilor. Chiar dacă nu ai experiență, poți trece ușor de acest interviu pentru că totul se bazează pe logică”, ne-a spus Daniel.

Testul la volan

„După primele testări teoretice, a urmat driving testul. Având în vedere categoriile mele de pe permis, mie mi-au dat un microbuz. Nu îi interesau cine știe ce abilități, ci doar atenția șoferului. Îi interesa în mod special să fii atent la oglinzile retrovizoare, să te asiguri tot timpul. La acest capitol erau foarte pretențioși! Trebuia să-ți miști capul și privirea permanent. Am trecut și de acest test și a urmat interviul de prezentare generală, cu întrebări clasice: de ce vrei să fii șofer de autobuz, ce hobby-uri ai etc. Apoi am făcut un test anti-drog și anti-alcool și m-au acceptat la școlarizare”, ne-a declarat Daniel.

„Mi-a plăcut ideea să fiu șofer de autobuz în Londra din prima zi de când am ajuns aici. Nu cred că e greu pentru nimeni să facă asta dacă are calmul și seriozitatea necesară. Condusul, în sine, este destul de ușor. Partea mai grea ține de aparatura de la bord și comunicarea cu pasagerii. Dar asta e doar la început, pentru că după aceea te acomodezi.”

Daniel Baciu, 39 de ani, șofer de autobuz în Londra de 3 ani

„Mi-au spus ce manuale trebuie să-mi cumpăr și m-au trimis la o școală de șoferi acreditată de ei. Instructorii erau foarte severi. De altfel, am aflat ulterior că în UK este cea mai strictă școală de șoferi din întreaga Europă. Te stresau intenționat, ca să îți vadă reacțiile și felul în care reacționezi în condiții de stres. Iar asta s-a întâmplat atât la cursuri, cât și la testarea de la sfârșit. N-am să uit niciodată de englezul care m-a testat la volanul autobuzului. M-a făcut cu ou și cu oțet. Mi-am zis atunci că, gata, s-a terminat, adio șoferie!”, povestește Daniel.

Testarea finală

„Am luat testul teoretic lejer. Din 100 de întrebări, am răspuns corect la 98. Baremul de jos era 85. Am căzut, însă, la prima testare psihologică, pentru că am subapreciat-o. Dar mi-am cumpărat niște DVD-uri cu texte, am exersat serios și apoi am luat și această testare cu calificativ maxim. Însă după aceea a urmat cel mai greu examen din viața mea: 40 de minute de condus autobuzul în Londra, cu un instructor care zbiera la tine non-stop! Am simțit fiecare minut ca pe o oră de chin. Instructorul te stresa, îți spunea direcția în ultimul moment, trebuia să fii atent la indicatoare, la trafic, un coșmar! Ca să nu mai spun că și cea mai mică greșeală îți este fatală: dacă muști bordura cu o roată, ai picat! Dacă încalci interdicția unei semnalizări, ai picat! Fără întrebări, fără explicații! Asta e partea cea mai grea din tot procesul de angajare și, nu întâmplător, unii candidați repetă și de 4-5 ori această testare. Eu am avut norocul să fiu admis la prima încercare”, ne-a spus Daniel.

Primul traseu, autobuzul C3 Clapham Junction – Earl Court

„La sfârșitul tuturor testărilor, m-au întrebat când vreau să încep și le-am spus cât mai rapid. Trebuie spus că la începutul școlarizării am semnat cu firma un precontract în care mă obligam, în caz că refuzam să mă angajez la ei, să plătesc școlarizarea, adică 2.000 de lire. Trebuia să lucrez pentru ei minimum un an. Așa că m-au chemat după două săptămâni și, după un training de două zile, am plecat pe primul meu traseu. Problema a fost că, de fapt, trainingul trebuia să dureze cel puțin două săptămâni, dar pentru că erau în mare criză de șoferi, au scurtat mult perioada și a trebuit să asimilez foarte rapid o mulțime de informații. Erau informații legate de folosirea aparaturii de la bordul autobuzului, cum să schimbi afișajul, direcția, anunțurile etc. După doar două zile, nimeni nu se simțea sigur pe sine, așa că la prima mea cursă m-am simțit ca un miel trimis la tăiere. La început e foarte greu, dar după aceea, te obișnuiești!”, ne-a povestit Daniel, din experiența sa.

Trebuie să fii atent să nu „decapotezi” autobuzul!

„Chiar dacă pare imens, condusul în sine al autobuzului nu este greu. Trebuie doar să fii atent la podurile mici, să nu decapotezi autobuzul și la crengile copacilor. Când plouă sau ninge, crengile se lasă și reprezintă un obstacol pentru partea de sus a autobuzului. Partea dificilă este că trebuie să asimilezi rapid foarte multe informații. La început nu ai cum să nu fii stresat. Îți este rușine de călători și încerci să arăți că ești stăpân pe situație, deși habar nu ai ce urmează. Uneori se schimbă traseul, în mers, și atunci trebuie să schimbi marcajele. Dacă greșești, călătorii îți sar în cap, te iau la întrebări, dar trebuie să fii calm și stăpân pe tine să nu se prindă că ești un novice. Normal, câteodată te mai încurci, te panichezi. Poți încurca traseul sau punctele prestabilite pentru întoarcerea autobuzului. Trebuie să schimbi traseul, numerele! Asta e problema la condusul unui autobuz în Londra. Dar astea sunt doar la început, pentru că după aceea totul pare extrem de simplu”, ne-a declarat Daniel.

500 de lire pe săptămână

Salariul unui șofer de autobuz în Londra este de minimum 500 de lire pe săptămână. De asemenea, acesta beneficiază de transport gratuit în toată Londra, atât el, cât și o altă persoană la alegere, în cazul lui Daniel, el și soția. Compania îi plătește și un concediu de trei săptămâni pe an. După cinci ani, se mai adaugă o săptămână de concediu plătit. De asemenea, dacă lucrezi în zilele libere legale (Bank Holiday), ești plătit mult mai bine. Firma lui Daniel trebuie să îi asigure un minimum de 38 de ore de lucru pe săptămână, dar el face aproximativ 44-45, ceea ce înseamnă un plus la salariu. Lucrează cinci zile pe săptămână, iar două este liber. 

„Eu lucrez doar pe ture de zi. Se pot face și ture de noapte, care sunt mai bine plătite, dar nu vreau să fac asta pentru că este obositor. Îți schimbi programul de somn, metabolismul, e mai dificil.”

Șoferul este ca o păpușă condusă de un dispecer

Puțini știu că toate deciziile privind traseul, stațiile, timpul de staționare, viteza în trafic și altele nu le ia șoferul, ci un dispecer care menține legătura permanent cu șoferul.

„Șoferul este ca o păpușă, manevrată de un dispecer. Acesta se numește i-bus și vorbește cu șoferul permanent. Fiecare dispecer are sub control doi șoferi. Acesta stă în fața unui calculator și urmărește pe monitoare traseul autobuzului. Având toate datele la dispoziție, acesta stabilește când și unde se întoarce autobuzul. Poate vi s-a întâmplat uneori să urcați într-un autobuz care, brusc, își schimbă traseul. Aceasta se întâmplă atunci când timpul unei curse este în întârziere și, pentru a nu se bloca ruta, se ia decizia întoarcerii autobuzului”, ne-a spus Daniel.

A lăsat baltă autobuzul

În Londra, poți vedea scene aproape incredibile, în care șoferul, fără să-și fi terminat traseul, se dă jos din autobuz și pleacă acasă, lăsând baltă autobuzul și călătorii.

„Se întâmplă și asta. Foarte rar, dar se poate întâmpla din cauza relației dintre șofer și dispecerul său. Ambii lucrează în condiții de stres. Dacă șoferul ascultă de dispecer și dispecerul are la rândul său un manager care pune presiune pe el. Uneori e posibil ca dispecerul să dea indicații contradictorii, care enervează șoferul. Unii își pierd cumpătul și le transmit dispecerilor că dacă mai continuă cu mesajele proaste, vor lăsa autobuzul baltă. Mie nu mi s-a întâmplat niciodată, dar altora, da. În asemenea situații este trimis un șofer care preia autobuzul, iar cel care a plecat riscă un avertisment sau chiar mai mult, în funcție de antecedente”, ne-a spus Daniel.

Recrutat direct din România

Acum câteva luni, Doru conducea un autobuz de jandarmerie în județul Suceava. Astăzi, acesta conduce un autobuz în Londra. A venit la acest job după ce a dat interviul în România. Având în vedere experiența de acasă, pentru el lucrurile au mers mult mai ușor și mai rapid. A avut un training de trei săptămâni și, imediat, a intrat „în pâine”, așa că, de trei luni, conduce un autobuz prin centrul Londrei.

„Aveam un prieten care e șofer de autobuz în Dublin și l-am întrebat dacă se mai caută șoferi acolo. Mi-a spus că nu, dar știe pe cineva care e șofer în Londra și mi-a dat numărul lui pentru că a auzit că aici e nevoie de șoferi de autobuz. Așa am luat legătura cu o agenție și am dat un interviu pe Skype. Din câte mi-am dat seama, voiau să se asigure că ai minime cunoștințe de limbă engleză, ai experiență și cam atât. Mi-au spus ce îmi oferă, că voi face un training de trei săptămâni și apoi primele trei luni vor lucra pentru agenție și le voi plăti un comision, iar ulterior voi fi angajat direct de companie. Asta s-a întâmplat în noiembrie anul trecut. Mi-au mai spus că mă așteaptă cât mai repede posibil. Nu am venit chiar așa de rapid pentru că a trebuit să rezolv problemele în țară. Am ajuns aici în luna ianuarie a acestui an”, ne-a declarat Doru.

Cel mai dificil, schimbarea volanului!

„Având în vedere experiența de acasă, pentru mine cel mai greu a fost să schimb volanul de pe stânga pe dreapta, cu tot ce implică asta pentru circulație. La început a fost bulversant, până m-am obișnuit, dar am avut parte de un instructor foarte bun și calm. Era un englez care ne-a spus din start: vreau să văd că puteți conduce în condiții de siguranță un autobuz, pentru că altfel nu are sens, ne încurcăm reciproc! Am făcut cursuri la sală, am învățat aparatura de pe autobuze și ruta pe care urma să fiu plasat. Este vorba de autobuzul C10. Așa că foarte rapid am ajuns să conduc pe această rută în Londra”, ne-a spus Doru.

La început, cel mai complicat e cu limba engleză

„Condusul unui autobuz în Londra nu a fost greu pentru mine. Mai dificil a fost partea de comunicare. Engleza mea nu e perfectă. În plus, noi suntem învățați cu engleza americană, iar accentul lor londonez te cam încurcă. Eu am parte de un traseu care traversează centrul Londrei și am și mulți călători turiști care îmi cer tot felul de indicații. Trebuie să fii atent și la trafic, și la traseu și să încerci să ajuți și oamenii. E destul de solicitant”.

Sunt și români care nu fac față

„Nu toți care se prezintă aici fac față cerințelor. Am avut un coleg din Ploiești care nu putea ține autobuzul pe drum. Nu știu de ce. El a zis că are experiență, dar practic nu a dovedit asta. Instructorul i-a explicat că nu poate să-l treacă, nu pentru că nu ar vrea el, dar aici siguranța e înainte de toate. Dacă arăți că ești sigur pe tine la volan e ok, dacă nu, te întorci acasă sau îți cauți alt job. Mie nu mi se pare dificil. La acest gen de autobuze, singura problemă, față de cele obișnuite, este că trebuie să fii atent la podurile joase să nu intri cu autobuzul în ele. Însă fiecare autobuz are un senzor care te avertizează când te apropii de un asemenea pod”, a spus Doru.

„Toate autobuzele sunt dotate cu o rampă la ușile din mijloc pentru cărucioarele persoanelor cu dizabilități. Când îți începi traseul, trebuie să verifici dacă funcționează rampa. Dacă sunt probleme, nu ai voie să pleci cu autobuzul din garaj. Îl predai la un inginer și iei altul. Evident, se mai întâmplă ca rampa să se defecteze pe traseu, din cauza trepidațiilor”.

Pasageri în patru labe

„N-am avut parte de probleme deosebite sau scandaluri în autobuz. Mai sunt pasageri beți, dar important este să nu facă scandal. Știți cum e aici la ei. De joi seara, începe petrecerea. Toate pub-urile sunt pline. Câteodată mai urcă pe brațele altora, ajutați, dar asta e. În caz de situații critice, avem un buton: cod red. Dacă apeși, îți răspunde imediat cineva și te îndrumă și te întreabă de ce ai nevoie: Salvare, Poliție, Pompieri. Până acum n-a fost nevoie să apelez la acest buton. Din câte știu, sunt și trasee mai dificile în care șoferii sunt puși în situații grele, dar nu e cazul traseului meu.D

A schimbat autobuzul din Bârlad cu cel din Londra

O poveste similară cu a lui Doru o are și Alin, un șofer de 35 de ani din Bârlad. Acesta a dat un interviu pe internet, a fost acceptat și în câteva săptămâni a ajuns să conducă un autobuz în Londra. 

„Tatăl meu a fost șofer de autobuz și de când aveam în jur de șapte ani am pus mâna prima dată pe volanul unui autobuz. Vă dați seama cât de fascinant era asta pentru un copil. Poate altora li se pare o muncă monotonă, dar mie mi-a plăcut de când eram mic. Problema e că în România, cel puțin la mine în Bârlad, salariul unui șofer este foarte mic. Abia trecea de 1.000 de lei, în condițiile în care responsabilitățile sunt foarte mari. Ai în mâna ta viețile și sănătatea atâtor oameni, plus stresul cauzat de călătorii nemulțumiți sau grăbiți”, ne-a spus Alin.

A ajuns în Londra dintr-o glumă

„Vorbeam cu prietenii mei pe Facebook, prieteni care lucrează în Londra, în diverse domenii. Unii în construcții, alții restaurante, de toate. Mă plângeam de salariul mic și mi-au spus de ce nu vin și eu în Londra. Le-am spus că eu nu știu să fac nimic, decât să conduc autobuze. Păi, vino și condu autobuze!, mi-a spus un prieten. La început mi s-a părut imposibil. Cum să vin eu din Bârlad să conduc mastodontul din Londra. Vă dați seama ce diferență de trafic este, ca să nu mai spun de schimbatul volanului de pe stânga pe dreapta. Totuși, am aruncat un ochi pe internet și am văzut agenții care căutau șoferi de autobuz. Îndeplineam toate condițiile, mai puțin limba engleză. Ca tot românul, am învățat și eu la școală engleza, am mai văzut filme, dar, totuși, vii și conduci un autobuz cu oameni. Trebuie să vorbești cu ei, ai șefi care vorbesc engleza. De asta mi-a fost cel mai frică”, ne-a povestit Alin.

A scăpat de emoții pe Skype

„Până la urmă, mi-am zis că măcar să încerc și am aplicat pentru un interviu online. Aveam atâtea emoții că îmi tremurau mâinile și vocea. Apoi mi-am dat seama că mă înțeleg destul de bine cu doamna care îmi lua interviul. Probabil am avut noroc și de faptul că a fost mai înțelegătoare cu mine și și-a dat seama că sunt foarte emoționat. Dar totul a ieșit bine și am realizat că vorbesc limba engleză destul de bine. Am venit în Londra, am făcut trainingul, și de șase luni conduc autobuzul.”

„Sunt foarte mulțumit, mai ales că am plecat de la 250 de euro, cât câștigam acasă, la 2.000 de lire, cât câștig acum. Culmea e că fac și mai puține ore pe lună față de cât făceam în România.”A

Salariul…

pe care îl primește un român care lucrează ca șofer de autobuz în Londra este similar cu cel al unui britanic care ocupă o astfel de poziție, iar venitul net poate ajunge la 500 de lire pe săptămână, adică la 2.000 de lire net pe lună, cu câteva ore suplimentare, spun recruiterii. Spre comparație, un șofer de autobuz din România câștigă în București, în medie, câte 2.500 de lei net pe lună (circa 415 lire pe lună), iar în orașele din provincie câte 1.500 de lei net pe lună (250 de lire pe lună).

Venitul brut pe oră în Londra este situat în jurul valorilor de 11,6 și 12,34 de lire pe oră, iar orele suplimentare sunt plătite cu 13,6-16,3 lire pe oră. Unul dintre șoferii români angajați de noi anul trecut mi-a arătat recent un fluturaș de salariu cu un salariu săptămânal de 630 de lire, venit încasat după plata taxelor.

Gelu Irimia

CITEȘTE ȘI...

Close
Close