Keir Starmer a anunțat astăzi, 22 iunie 2026, că va demisiona din funcția de prim-ministru al Marii Britanii. Premierul a fost cu lacrimi în ochi când a vorbit despre soția și copiii săi. Decizia vine la doi ani după ce Partidul Laburist câștigase alegerile cu o majoritate zdrobitoare, dar și după luni de presiuni din interiorul propriului partid.
Ce a spus Starmer
Starmer a declarat că a vorbit cu Regele Charles în dimineața zilei de luni pentru a-l informa despre decizia sa și că acceptă opinia deputaților laburiști că el nu mai este cel mai potrivit om pentru a conduce partidul în alegerile care urmează.
La finalul discursului, și-a îmbrățișat soția.
Ce urmează — cine preia conducerea
Laburiștii dețin în continuare majoritatea în Parlament, deci vor decide singuri cine va fi următorul prim-ministru. Starmer a anunțat că procesul de depunere a candidaturilor va începe pe 9 iulie și că un nou lider va fi ales înainte ca Parlamentul să revină din vacanța de vară, în septembrie. Starmer rămâne premier până atunci.
Favoritul clar: Andy Burnham
Favoritul clar al presei și al sondajelor este Andy Burnham, fostul primar al regiunii Greater Manchester. Burnham este cunoscut pentru stilul său direct de comunicare și popularitatea în rândul oamenilor obișnuiți. Vineri, câștigase un scrutin parlamentar parțial cu o marjă clară, demonstrând că îi poate învinge detașat pe candidații partidului Reform UK al lui Nigel Farage.
Există și alți candidați
Nu este exclus să apară și alte candidaturi. Wes Streeting, care demisionase din funcția de secretar pentru sănătate în urmă cu o lună tocmai pentru a face presiuni asupra lui Starmer, a declarat că va candida și că are sprijinul a 81 de deputați — numărul minim necesar pentru a intra în cursă.
Există totuși o convingere tot mai răspândită că Streeting nu va intra în final în competiție, pentru a nu perturba tranziția și pentru că șansele lui de câștig împotriva lui Burnham sunt minime.
Întrebări despre politica externă
Demisia lui Starmer ridică întrebări despre viitorul politicii externe britanice. Niciunul dintre candidații la succesiune nu are experiență relevantă în politica externă, iar Marea Britanie trebuie să facă față unui context global complicat: războiul din Ucraina, tensiunile din Orientul Mijlociu și o Americă mai puțin prezentă în angajamentele sale față de Europa și NATO.