Noi drepturi pentru lucrătorii români în străinătate. Noi obligații pentru agențiile de plasare

Lucrătorii români din străinătate vor beneficia de condiții contractuale și de cazare mai bune, precum și de indemnizații de hrană și transport și despăgubiri în caz de accidente, prevede un proiect de lege adoptat marți în Camera Deputaților.

Proiectul de modificare a Legii 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, inițiat de parlamentari PSD, PMP și de la minorități, a fost adoptat de Senat în septembrie și de Camera Deputaților marți, 13 octombrie, fiind votat în unanimitate în ambele camere parlamentare. Aceasta înseamnă că de acum legea va merge la președintele Klaus Iohannis pentru promulgare, urmând să intre în vigoare la publicarea în Monitorul Oficial.

Potrivit proiectului, agenții de plasare a forței de muncă, deci cei care se ocupă cu medierea (punerea în legătură cu angajatorii străini a lucrătorilor români) au obligația să-i garanteze lucrătorului român, înainte de deplasarea către statul de primire, încheierea unei asigurări de sănătate sau, dacă acest lucru este prevăzut de legislaţia naţională a statului respectiv, dovada că s-a depus cerere pentru încheierea unei asigurări de sănătate pentru toate riscurile deplasării. Această obligație nu exista în forma inițială a legii.

Agenții de plasare au obligația de a asigura încheierea contractelor individuale de muncă atât în limba statului unde funcționează angajatorul, cât și în limba română, precum și să pună la dispoziția lucrătorului român contractul, înainte de plecarea acestuia din România. Pentru statele în care angajarea nu se realizează prin contract de muncă, agenţii de plasare au aceleași obligații raportate la documentul echivalent contractului de muncă potrivit legislaţiei statului de primire.

Și ofertele ferme din contractele de muncă în străinătate vor fi redactate obligatoriu atât în limba statului de primire sau altă limbă de circulaţie internaţională, cât şi în limba română.

Ofertele vor trebui să precizeze mult mai clar o serie de informații care în prezent sunt oferite incomplet, între care: datele de identificare ale angajatorului străin, durata ofertei ferme și a angajării, condițiile de angajare și încetare a angajării, durata maximă a timpului de muncă și durata minimă a repausului periodic, salariul minim/tariful minim garantat în plată, remunerația brută și netă împreună cu moneda de plată și datele de plată, durata minimă a concediului de odihnă anual plătit și drepturile bănești pentru acesta, condiţiile de cazare, muncă şi climă, măsurile privind sănătatea, igiena şi securitatea în muncă, încheierea și semnarea unei asigurări medicale și de viață în aceleași condiții cu cetățenii din statul de primire, acordarea de despăgubiri în caz de boli profesionale, accidente de muncă sau deces, asigurarea transportului în statul de primire și de la locul cazării la locul de muncă, condițiile de transport și repatriere în caz de boli profesionale, accidente de muncă sau deces, taxele și impozitele care grevează remunerația, datele de contact ale misiunilor diplomatice ale României în statul de primire, precum și „obiceiurile locului și orice alte aspecte specifice de natură a pune în pericol viața, libertatea sau siguranța” lucrătorilor.

Ofertele ferme de locuri de muncă în străinătate pentru lucrătorii sezonieri vor cuprinde și condițiile de acordare a unei indemnizații pentru hrana zilnică, dovada că angajatorul va asigura plata pentru călătoria între domiciliul din România și locul de muncă din străinătate, precum și un contract de închiriere sau document echivalent unde sunt specificate clar condițiile de cazare și dovada că angajatorul asigură standardele generale de sănătate și siguranță valabile în statul de primire. Chiria cerută de angajator nu poate fi mai mare de 25% din remunerația netă a lucrătorului.

Proiectul introduce și definiția lucrătorului sezonier, inexistentă înainte în lege: acesta este lucrătorul cetăţean român plasat pe un loc de muncă, pe o perioadă contractuală care nu depăşeşte 90 de zile, pentru a presta o activitate care se desfăşoară în funcţie de succesiunea anotimpurilor, în temeiul unui sau al mai multor contracte de muncă sau, după caz, a documentului echivalent acestuia, încheiate pe o perioadă determinată cu un angajator stabilit în statul de primire.

Autoritățile române vor avea în vedere, atunci când negociază acorduri sau convenții în numele lucrătorilor sezonieri români cu alte state europene, ca aceștia să aibă condiții bune de cazare, salarizare, asigurare, indemnizație pentru hrană și decontarea transportului atât la dus, cât și la întoarcerea în țară. De asemenea, dacă sunt sesizate de lucrătorii români cu privire la încălcarea legislației dreptului muncii și a clauzelor contractului de muncă, misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României au obligația să transmită sesizările respective către autoritățile competente din statul unde funcționează angajatorul.

Teofil Ștefănescu © 14.10.20


CITEȘTE ȘI...

Close
Close