Opțiuni și perspective pentru politica externă a României (1)

Politica externă a României e predictibilă, dar conformistă și irelevantă; în general preferăm să ne raliem poziției europene atunci când aceasta se conturează sau să repetăm formule deja consacrate, dar cărora le dăm puțin conținut precum interesul pentru securitatea în regiunea extinsă la Marea Neagră.

Recent, președintele Iohannis a declanșat o ofensivă de politică externă într-un moment foarte oportun, plin de incertitudini legate de Brexit și de planurile noii administrații americane. Șeful statului s-a numărat printre primii patru lideri ai UE invitați la Casa Albă, ceea ce este o confirmare a importanței pe care Washingtonul o acordă Parteneriatului strategic dintre România și SUA. Mai mult, Trump a reconfirmat angajamentul SUA față de articolul 5 în această întâlnire, ceea ce subliniază că vizita a fost un succes.

Klaus Iohannis a continuat cu o vizită la Berlin, unde s-a întâlnit cu cancelarul Angela Merkel. El a pledat acolo pentru o relaţie transatlantică puternică, arătând că ”SUA e importantă pentru UE şi UE e importantă pentru SUA. Nu trebuie să optăm între NATO şi UE, ci trebuie să colaborăm”. Prin aceste mesaje de sinergie și complementaritate, România se prezintă ca un mediator credibil între Franța și Germania pe de-o parte și SUA pe cealaltă parte, într-un moment în care tensiunile dintre Trump și Merkel/Macron legate de teme precum acordul climatic, politica privind refugiații, acordurile de comerț internațional, sunt tot mai evidente.

Bucureștiul are credibilitatea necesară să joace acest rol de punte și de liant între cele două părți, având relații bune cu ambele. Prin ultimele vizite făcute, Klaus Iohannis a plasat clar România alături de nucleul dur al UE, dar și ca cel mai fiabil aliat al americanilor în regiune, insistând pe faptul că cele două roluri nu se exclud.

În actualul context, dominat de derapajele unor state ca Polonia și Ungaria de la statul de drept, România este un interlocutor tot mai interesant pentru nucleul UE, poate singurul din regiune. Țara noastră ia cumva locul Poloniei, ca stea a estului Europei.

Întrebat de oferta lui Trump pentru estici de a cumpăra gaz lichefiat american și dacă aceasta intră în contradicție cu interesele Germaniei legate de conducta Nord Stream, Iohannis a dat un răspuns diplomatic: ”După părerea mea, trebuie să fim foarte realişti şi să gândim în primul rând la economiile noastre. Dacă vrem să avem securitate energetică, trebuie să avem disponibilitate energetică, să profităm de toate ofertele de energie care sunt pe piaţă. (…) Nu cred că trebuie să se teamă cineva de această ofertă de gaz lichefiat. Dacă condiţiile se încadrează în normele noastre este o sursă în plus”.

Președintele a ținut să liniștească și Germania, afirmând că ”nu dorim să dezvoltăm iniţiative care ne separară de restul UE, ci care ajută ţările noastre, dar care se integrează perfect în obiectivele mari ale UE”.

E adevărat că Donald Trump a venit la Varșovia pentru a încuraja, cel puțin la nivel simbolic, rebeliunea polonezilor împotriva UE. Polonia și Ungaria riscă infringment pentru că nu și-au respectat cotele de refugiați, dar președintele american a vrut să-i scoată din izolare. Mai mult, el a trimis săgeți către Merkel prin aluzii indirecte la politica ei a ușilor deschise privind refugiații: ”Întrebarea fundamentală a vremurilor noastre este dacă Occidentul mai are dorința de a supraviețui. Mai avem suficientă încredere în valorile noastre astfel încât să le apărăm cu orice preț? Mai avem suficient respect pentru cetățenii noștri încât să ne protejăm frontierele? Mai avem dorința și curajul de a ne păstra civilizația în fața celor care vor să o submineze și să o distrugă?”. Ca și George W.Bush, Trump a părut să mizeze pe clivajele deja existente între noua și vechea Europă.

În acest context complicat, președintele Iohannis a reușit să nu-l supere nici pe Trump, nici pe Merkel. României îi va fi însă tot mai greu să fie deopotrivă partener al SUA și să coopereze cu nucleur dur al UE. Nu trebuie neglijate nici realațiile cu Polonia sau Ungaria. Astfel, România are nevoie de o nouă strategie de politică externă menită să o transforme într-un actor activ, care să-și identifice interesele și să propună noi formate de cooperare.

Va urma partea a doua – o analiză a formatelor de cooperare regională și a importanței Inițiativei celor 3 Mări.

Matei Dobrovie, Contributors.ro

CITEȘTE ȘI...

Close
Close