De ce protestul din 10 august a fost, totuși, un succes

Am vorbit în ultimele zile cu mulți oameni din diaspora, dar și cu protestatari din țară – aproape toți au un gust amar după represiunea din Piața Victoriei. Au, altfel spus, senzația unui eșec. Țin să le spun limpede: nu a fost deloc un eșec.

Dimpotrivă, a fost – cu toată cantitatea de suferință inutilă & revoltătoare – un succes. Din următoarele motive:

1. Am fost mulți. 120.000, spun autoritățile. Peste 200.000, spun oameni care compară fotografiile de sus cu cele de la alte proteste. Însă numărul exact aproape că nu mai are importanță: ce e cu adevărat important e că am arătat că suntem uniți. Că suntem o singură Românie, cerându-și dreptul la un destin european. Exact unitatea asta n-au cum s-o înfrângă.

2. Am fost solidari. Mi se pare și acum un miracol că nu a ieșit mult mai rău: la cât de agresivi au fost jandarmii, o busculadă ar fi putut duce oricând la vărsare de sânge. Dacă nu s-a întâmplat așa, e strictamente fiindcă am fost solidari: am avut grijă unii de alții, ne-am protejat reciproc, ne-am împărțit măști de tifon, ne-am spălat unii pe alții cu lapte pe fețele umflate de gaze, ne-am retras ordonat din fața jandarmilor, fără să-l călcăm în picioare pe cel de lîngă noi, ci ajutându-l să se ridice. Exact solidaritatea asta n-au cum s-o înfrângă.

3. Am spus mereu adevărul. Și atunci cînd am strigat că guvernul acesta e mai incompetent decât toate cele anterioare; și atunci când am strigat că e un guvern abuziv, care încearcă să-și subordoneze totul, de la justiție la instituții de forță; și acum, când arătăm, cu imagini și filmări, că e un guvern represiv. Ei au mințit – au spus mai întâi că au fost omorâți jandarmi, apoi au spus că o jandarmeriță a fost nenorocită de protestatari, care i-au rupt coloana – în fapt, jandarmerița a fost salvată de protestatari, a fost filmată mergând pe picioarele ei după episodul acela groaznic și reproșându-le colegilor ei: „Fraților, unde m-ați dus?!” V-au dus, doamnă, exact unde era nevoie pentru a inventa o victimă; au vrut să facă din dumneavoastră o victimă nevinovată – ca să aibă motiv să facă și din noi niște victime, însă unele vinovate. Unii dintre noi v-au salvat – și a căzut și încercarea asta de manipulare. Noi am spus mereu adevărul – și exact voința noastră de adevăr nu o pot înfrânge.

4. Am reușit să le smulgem masca. Am reușit să facem PSD-ul să își arate adevărata față: aceea de partid nu doar abuziv, ci și represiv. PSD & Dragnea sunt exact ce au fost FSN & Iliescu. A lipsit foarte puțin ca și PSD Dragnea să aibă sânge pe mâini; dar intenția lor represivă e la fel de limpede & de criminală ca și a FSN Iliescu. Filmele & imaginile de coșmar din aceste zile vor urmări acest partid câte zile vor mai avea. 10 august 2018 va fi pentru PSD ce a fost 13 iunie 1990 pentru FSN: marea culpă morală de care nu vor mai scăpa în veci. Ce am văzut în aceste zile e chipul real al PSD Dragnea: un partid represiv, gata să-și asasineze cetățenii pașnici, gata să sacrifice jandarmi – numai pentru a-și consolida puterea. Un astfel de partid e, de fapt, unul cu genă totalitară – și nu are ce căuta într-o Europă axiomatic anti-totalitară.

Iată, așadar, de ce protestul nostru din 10 august a fost, în cele din urmă, o victorie: fiindcă am fost mulți; fiindcă am fost solidari; fiindcă am spus adevărul; și fiindcă le-am smuls masca.

Le va fi imposibil, de acum înainte, să mai pretindă că sunt altceva decât ceea ce am văzut cu toții: un partid represiv, gata să-și brutalizeze cetățenii, dispus să-și sacrifice oamenii care-l servesc onest (cum este acea jandarmeriță, evident șocată în filmul cu pricina), pregătit de orice crimă & abominație pentru a rămâne la putere.

Îi vom învinge. Tocmai fiindcă suntem solidari – tocmai fiindcă nu ne pot speria – tocmai fiindcă voința noastră de adevăr e mai puternică decât disperarea lor criminală & mincinoasă. Agresiunea din 10 august va trage și mai jos partidul acesta represiv – vor ajunge să viseze și la cele 28 de procente pe care le mai au acum. Peste câteva luni, cel mai probabil în primăvară, Liviu Dragnea va fi condamnat – va intra în închisoare – iar PSD va avea de decontat toate prostiile & abuzurile & ororile comise sub regimul acestui scelerat.

Să nu obosim, deci. Victoria e mult mai aproape decât credem. Legile justiției, în bună măsură, le-au pierdut; legile penale le vor pierde, de asemenea (vor intra în vigoare peste cel puțin 6-7 luni, mult atenuate față de forma de acum, ca și cele ale justiției); au scăzut electoral de la 46% la 28% – și vor scădea în continuare; iar pe Liviu Dragnea procesele l-au ajuns aproape definitiv din urmă.

Partidul acesta represiv își trăiește, de fapt, agonia ultimă. Din păcate, alege să iasă din scenă în cel mai oribil mod – cel violent. Dar, de ieșit, o va face curând. Cel mai târziu în primăvară, când Liviu Dragnea va fi condamnat definitiv.

Iar condamnarea lui va fi, de fapt, a întregului partid. Fiindcă așa a ales partidul însuși.

Radu Vancu, Contributors.ro

CITEȘTE ȘI...

Close
Close