În ce condiții îți poate confisca statul britanic copiii. Ce poți face pentru a-i recupera

Pesemne ai auzit deja despre cazurile în care statul britanic a sustras copii din familii de români (dar nu numai!) pe motivul că cei mici nu erau crescuți în condiții corespunzătoare. Ceea ce probabil nu știi este că numărul copiilor “confiscați” de serviciile sociale britanice nu se rezumă doar la cazurile mediatizate în presă. Există mii de cazuri similare în fiecare an!

Chiar dacă te consideri a fi un părinte exemplar, e important să cunoști legile britanice legate de acest subiect, ca să nu ajungi niciodată într-o asemenea situație. Nici măcar accidental.

Iată ce informații poți afla în articolul de față: (dacă apeși pe oricare dintre subtitlurile de mai jos vei fi redirecționat la capitolul respectiv).

Marea Britanie – una dintre puținele țări care practică adopțiile forțate

În România, ne plângem că statul nu intervine în cazuri grave de violență sau neglijență infantilă. Când vine vorba de protecția copilului sistemul românesc e catalogat adesea pasiv, indiferent sau depășit de situație.

Ei bine, în Marea Britanie, s-ar zice că serviciile sociale sunt, dimpotrivă, uneori prea prompte în a interveni! Cadrele profesionale – dar și oamenii de rând – sunt încurajați de autorități să sesizeze serviciile sociale chiar și la cea mai mică urmă de vătămare observată pe corpul unui copil. Indiferent de proveniența ei!

Așa se face că mulți dintre copiii care ajung la școală cu vânătăi sau zgârieturi căpătate la joacă… sunt raportați imediat la serviciile locale. 

Date fiind contrastele dintre mentalitatea românească și cea britanică, nu-i de mirare că sistemul britanic este considerat de mulți români din UK ca fiind totalitarist și securist. Și asta în mare măsură din cauza „adopțiilor forțate” pe care le-ar practica într-un mod inuman și corupt.  

Jurnalistul Christopher Booker remarca în urmă cu câțiva ani că sistemul de protecție a copilului din Marea Britanie a devenit un adevărat scandal internațional. 34 de țări și 4 ambasadori și-au exprimat îngrijorarea cu privire la numărul mare de copii (preponderent ai imigranților) preluați de serviciile sociale și dați în îngrijire sau spre adopție.

Iată motivele principale pentru care statele europene au acuzat statul britanic de confiscarea ilegală de copii:  

  • Judecătorii care decid luarea copiilor din sânul familiei fără acordul părinților încalcă articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care are la bază respectarea dreptului la viața de familie.
  • Asistenții sociali nu informează ambasadele despre luarea în grijă a copiilor cetățenilor lor. Iar dacă totuși îi informează (în ultima clipă), nu le permit contactul cu copiii.  
  • Avocații oferiți de autoritățile locale pentru reprezentarea familiilor la tribunal sunt „mână în mână” cu sistemul, având interes să păstreze copiii în grijă.

Cazuri bizare de confiscare a copiilor

Iată câteva motive bizare pentru care câțiva copii au fost separați de părinții lor:

  • o mamă a refuzat să îi cumpere copilului ei înghețată. A fost raportată la serviciile sociale că și-a traumatizat copilul în public…
  • părinții nu au reușit să îl spele pe dinți pe copilul lor, care avea mai puțin de 2 ani
  • copiii aveau o greutate corporală excesivă pentru vârsta lor
  • copiii prezentau vânătăi și alte leziuni pe corp pe care le dobândiseră la joacă…
  • o mamă care își plimba copilul prin parc i-a mărturisit unei alte mame pe care tocmai o întâlnise că este uneori deprimată. A fost raportată la serviciile sociale și copilul i-a fost confiscat pe motiv că nu creștea într-un mediu pozitiv!

Părinți neglijenți raportați la serviciile sociale

În 2018, aproximativ 1 din 10 copii din Anglia a fost raportat la serviciile sociale pe motiv de neglijență din partea părinților. În urma ordinelor judecătorești 73.000 copii au fost preluați din familiile lor și dați în grija altor familii.

Asistenții sociali spun că nu este intenția lor să-i despartă pe copii de părinții lor. Însă au datoria legală de a se asigura că aceștia sunt îngrijiți și crescuți în cele mai bune condiții posibile. 

Ei consideră că un copil neglijat ar putea fi în pericol dacă rămâne cu părinții săi biologici.

Definiția britanică a neglijenței parentale

Nici autoritățile, nici cadrele profesionale nu au încă o definiție clară a ceea ce poate înseamna un copil „neglijat”. Momentan sunt luate în considerare următoarele aspecte:

  • privarea de hrană, îmbrăcăminte sau adăpost (neglijare fizică)
  • refuzul oferirii consultațiilor medicale necesare pentru prevenirea sau tratarea unor boli (neglijare medicală)
  • lipsa de supraveghere a copiilor sub 16 ani (copilul este lăsat singur în casă sau în preajma unor lucruri sau persoane periculoase (este suficient să se întâmple o singură dată pentru ca serviciile sociale să intervină și să preia copilul)
  • condiții de trai infecte sau inumane (mâncare stricată sau putrezită lăsată la îndemâna copiilor, prezența gândacilor sau a șobolani în casă). Dacă un copil ajunge la școală – de mai multe ori – în haine murdare, e posibil să fie luat în radar… iar asistenții sociali să înceapă investigații.
  • copiilor nu li se permite acces la educație (părinții nu își înscriu copiii la școală)
  • lipsa de susținere emoțională și afectivă a copilului (părinții nu le pot oferi copiilor siguranța și dragostea de care au nevoie, fie din cauza unor vicii precum abuzul de alcool sau droguri, fie din cauza unei depresii). Umilirea, respingerea sau impunerea unor pedepse bizare asupra copiilor de către părinți.

Poți fi considerat un părinte nepotrivit (unfit parent) dacă:

  • consumi droguri sau bei alcool în exces
  • ai în istoricul personal un abuz domestic, fizic sau emoțional
  • suferi de afecțiuni mentale care te împiedică să îngrijești copii
  • nu ai capacitatea mentală să îți disciplinezi copilul
  • ai cazier cu antecedente penale (crime, infracțiuni)

În ce condiții îți poți pierde copiii și drepturile parentale

Dacă în casa ta există certuri dese, conflicte sau violență și copiii asistă la ele, îți poți pierde drepturile parentale. Din cauza contextului familial toxic, copiii pot dezvolta traume psihice care se pot reflecta ulterior prin agresivitate, depresie, anxietate și probleme de concentrare.

În Marea Britanie, părinții care își lovesc copiii riscă până la 5 ani de închisoare! Părinții pot aplica anumite pedepse – ușoare! – copiilor în scop educativ. Însă dacă aceste pedepse lasă urme vizibile pe corp (vânătăi, zgârieturi), părinții își pot pierde într-o clipă copiii.  

Dacă îți lași copilul nesupravegheat, chiar și pentru câteva minute, poți fi arestat.

În acest sens, NSPCC (The National Society fo the Prevention of Cruelty to Children) clarifică 3 aspecte importante:

  • copiii până în 2 ani nu trebuie lăsați nesupravegheați nici un minut
  • copiii până în 12 ani nu trebuie lăsați singuri în casă pe perioade mari de timp
  • copiii sub 16 ani nu trebuie lăsați singuri acasă noaptea sau în condiții cu grad crescut de pericol

Cine poate sesiza autoritățile în legătură cu situația alarmantă a unui copil 

Te poți trezi cu un asistent social la ușă dacă o persoană a făcut o sesizare împotriva ta. Această persoană poate fi:

  • un profesor
  • un angajat al centrului familial
  • medicul de familie
  • un vecin
  • cineva care cunoaște familia sau are contact cu copilul

În ce constă prima evaluare

După ce primesc sesizarea referitoare la un copil neglijat / abuzat, serviciile sociale purced la o primă evaluare, care se numește Initial Assessment. Vor trimite un asistent social acasă la copil pentru a verifica dacă ceea ce li s-a transmis este adevărat.

Dacă se dovedește că, contrar aparențelor, copilul crește într-un mediu bun, cazul va fi închis și implicarea serviciilor sociale se va opri la acest stadiu. 

Însă dacă asistentul social observă ceva în neregulă, el poate decide:

  • să ofere familiei ajutor sau asistență (în măsura în care părinții colaborează și înțeleg că trebuie să facă schimbări în educația copilului)
  • să continue evaluarea contextului familial (Single Assessment)

“Single Assessment” este o evaluare mai amănunțită decât “Initial Assessment”. Asistentul social va analiza în detaliu capacitatea părinților de a se îngriji de copil, de casă și de familie. Va discuta cu ambii părinți, cu copilul, apoi cu profesorii și medicul copilului. 

La final asistentul social va scrie un raport care va confirma una dintre următoarele 3 ipoteze:

  1. Nu există nici un motiv de îngrijorare cu privire la situația copilului și a părinților
  2. Există un motiv de îngrijorare – asistenții sociali vor monotoriza periodic cazul pentru a se asigura că situația se îmbunătățește
  3. Îngrijitorii copilului trebuie să participe la o întâlnire (numită „Child Protection Conference”) cu autoritățile responsabile de protecția copilului

Ai fost chemat la „Child Protection Conference”?

„Child Protection Conference” este o întâlnire la care se iau măsuri pentru protejarea copilului provenit dintr-o familie neglijentă / abuzivă. Pot participa la întâlnire:

  • părinții copilului sau alte persoane care îl îngrijesc (bunici, rude)
  • copilul (dacă este suficient de mare și vrea să participe)
  • asistentul social care a preluat inițial cazul
  • doctori sau asistente 
  • educatori / învățători / profesori
  • poliția

Întâlnirea este condusă de un președinte (Chair). Toate conversațiile vor fi înregistrate / notate. La finalul discuțiilor se va decide ce trebuie făcut în viitor pentru binele copilului. 

Te vei simți pus la zid pe parcursul acestei întâlniri formale! Vor fi aduse aduse în atenție o mulțime de lucruri rele din viața și din casa ta care l-ar putea afecta negativ pe copilul tău! 

În urma conferinței se poate hotărî elaborarea unui plan de protejare a copilului (Child Protection Plan). Acest document conține informații despre:

  • ce tip de vătămare a suferit, suferă sau poate suferi copilul
  • ce măsuri trebuie luate 
  • cine, când și cum trebuie să implementeze măsurile 
  • ce se va întâmpla dacă situația copilului nu se îmbunătățește în timp

Situația va fi reanalizată după 3 și 6 luni, pentru a verifica dacă planul de protecție a copilului funcționează. 

În cazul în care, după o perioadă, se constată îmbunătățiri… cazul va fi închis și nu va mai fi monotorizat. 

Dacă însă lucrurile nu se îmbunătățesc, serviciile sociale vor purcede la proceduri legale de preluare a copilului neglijat / abuzat. 

Cum să te comporți la „Child Protection Conference”?

  • Păstrează-ți calmul! Chiar dacă unele afirmații ți se vor părea neadevărate, nu este în interesul tău să te pierzi cu firea, să faci scandal sau să intri în discuții contradictorii.
  • Asigură-te că ai înțeles cum trebuie să îmbunătățești situația copilului tău. Pune întrebări dacă ceva nu îți este clar.
  • Solicită ajutor. Întreabă ce poți face pentru a îmbunătăți situația. Vei dovedi astfel că ești dispus să colaborezi cu autoritățile, pentru binele copilului tău. 
  • Fii cooperant. Dacă asistenții sociali intenționează să vină acasă să-ți vadă copilul și condițiile în care crește, nu te opune! Dacă ți se va recomanda să faci anumite cursuri sau șendințe de terapie, nu refuza.  

Fii însă atent la orice document pe care îl semnezi! Citește bine textul lui (cere translator român, dacă nu vorbești bine engleza) și familiarizează-te cu conținutul documentului respectiv.

Când trebuie să apelezi la un avocat

Dacă primești acasă o scrisoare de la Social Services cu titlul „Letter Before Proceedings” sau „Letter of issue”, în care scrie că Consilul local este îngrijorat cu privire la copilul tău, contactează de urgență un avocat (“solicitor”) pentru asistență juridică.  

„Letter Before Proceedings” te avertizează că serviciile sociale îți oferă un „răgaz”de îmbunătățire a situației, înainte să înceapă procedurile legale.

„Letter of issue” înseamnă că serviciile sociale au inițiat deja proceduri legale pentru preluarea copilului tău. Mai precis, acestea au decis că copilul nu mai poate rămâne cu părinții și că trebuie dat în grija altei persoane / familii / instituții.

Autoritatea locală trebuie să îți pună la dispoziție o listă de avocați locali (Child Law solicitors). Poți căuta ajutor legal și pe website-ul guvernului britanic, sau aici – Citizens Advice

În scrisoarea de la Social Services vei găsi:

  • data la care trebuie să te preziți, împreună cu avocatul tău, la o întâlnire preliminară (la care vor participa părinții copilului, asistentul social al copilului, avocatul, managerul asistentului social și avocatul asistentului social)
  • o listă cu lucrurile pentru care autoritățile sunt îngrijorate
  • o listă cu lucrurile pe care trebuie să le îmbunătățești în educația copilului
  • alte detalii despre ce trebuie să faci ca să nu ajungi la tribunal

Dacă nu vrei să îți pierzi copilul, trebuie să îi convingi în persoană că fiul / fiica ta nu este expus(ă) nici unui abuz ori vreunei neglijențe.

Ce decizii se pot lua în urma întâlnirii preliminare

  • Închiderea cazului pe motiv că nu mai există probleme. Acest lucru este puțin probabil.
  • Se va concluziona că o parte din probleme s-au soluționat, însă asistenții sociali vor continua să monitorizeze cazul. Va trebui să mergi la alte câteva întâlniri cu autoritățile, însoțit de avocatul tău.
  • Te vor duce în instanță. Vor considera situația atât de gravă încât vor cere tribunalului să emită un ordin pentru a-l lua pe copil din grija ta. 

Cum să eviți procesul la tribunal

Dacă ajungi în instanță, riscul ca verdictul să nu fie în favoarea ta este foarte mare. Așadar, e recomandabil să faci tot ce îți stă în putință să eviți tribunalul:

Străduiește-te să faci ce ți se spune de către autorități / asistenții sociali. Încearcă să înțelegi care este partea ta de vină. Fii deschis la sugestiile lor. Miza este să îți păstrezi copilul! Nu fii agresiv cu autoritățile! Altminteri îți sapi singur groapa…!

  • Nu refuza comunicarea cu serviciile sociale! Nu rezolvi nimic astfel! Nu te vor lăsa în pace dacă îi ignori. Te vei trezi chemat, în cele din urmă, la tribunal. Iar dacă ignori și tribunalul, ajungi la închisoare!
  • Fii sincer. Asumă-ți greșelile și arată-te dispus să le corectezi. Așa vor putea căpăta încredere în tine. 
  • Pătrează contactul cu rudele. Dacă există riscul să ți se ia copilul, serviciile sociale vor căuta un membru al familiei căruia să îl încredințeze.
  • Negociază. E o greșeală să privești situația ca pe o luptă între tine și serviciile sociale. Dacă vrei ca asistenții sociali ai copilului să fie de partea ta, asigură-i că înțelegi care sunt dorințele lor. Încercați să rezolvați problemele pe cale amiabilă.
  • Caută un solicitor-membru al Law Society Children Panel care se ocupă de cazurile legale în care sunt implicate serviciile sociale. 
  • Dacă autoritățile se hotărăsc să te cheme la tribunal ca să-ți dea copilul în asistență maternală, nu te pierde cu firea. Ți se va acorda șansa să răspunzi. 

Dacă serviciile sociale vor să îți ia copilul, acest lucru trebuie să se întâmple numai cu aprobarea ta sau a unei curți judecătorești!

Așadar, dacă te trezești cu Poliția la ușă, ar trebui să-ți prezinte mai întâi un ordin emis de tribunal – „Emergency Protection Order”.

Ce ordine poate emite tribunalul

Serviciile sociale sau consiliul local solicită de obicei un ordin de îngrijire de la tribunal pentru un copil despre care cred că se află într-un (posibil!) pericol. Fundamentul legal pentru această acțiune este actul „Children Act 1989”. 

  • Care Order – Prin acest ordin, autoritatea locală primește responsabilitatea parentală pentru copil (creștere, îngrijire, educare). Copilul este dat în asistență maternală, însă el poate rămâne și acasă, sau cu un membru al familiei (ex. un bunic). Părinții au drepturi asupra copilului, dar serviciile sociale au o putere mai mare de decizie legată de cine îl îngrijește. 
  • Placement Order – Dacă serviciile sociale consideră necesară adoptarea copilului, trebuie să obțină de la tribunal un Care Order și apoi un Placement Order
  • Supervision Order – În urma acestui ordin, copilul rămâne de regulă cu părinții lui. Autoritatea locală poate supraveghea copilul. Îi oferă consiliere și asistență, însă nu are putere de decizie asupra lui.
  • Special Guardianship Order – Acest ordin este emis de obicei pentru copiii care sunt îngrijiți de un alt membru al familiei, excluzându-i pe părinți. Responsabilitatea parentală pentru copil le revine așadar unor tutori-supervizori speciali.

Există și ordine temporare, care se numesc „Interim Care Orders” sau „Interim Supervision Orders”. Ele sunt valabile până la închiderea cazului de către judecător. 

Tribunalul este cel care ia decizia finală. Copilul va fi luat de la părinți și dat în grija altei persoane doar dacă instanța consideră că pericolul în care se află copilul este real și iminent. Totuși, părinții nu își vor pierde responsabilitatea parentală în totalitate. Ambele părți vor avea răspundere egală asupra copilului.

Doar copiii sub 18 ani pot fi dați în grija altei persoane sau instituții în urma unui ordin judecătoresc!

Ordinele judecătorești sunt valabile până când:

  • copilul împlinește 18 ani
  • se emite un alt ordin prin care o altă persoană trebuie să preia responsabilitatea parentală asupra copilului (ex. familie adoptivă sau tutori speciali) 
  • instanța ridică ordinul („discharging the order”)

Cine poate solicita anularea ordinului judecătoresc

Părinții sau copilul însuși, autoritatea locală și alte persoane cu răspundere parentală pot face cerere de ridicare a ordinului de îngrijire. Însă trebuie să demonstreze că situația s-a schimbat semnificativ de la emiterea ordinului inițial. Dacă vrei să faci acest lucru, este indicat să fii asistat de un avocat. 

Ce să faci dacă tribunalul a hotărât să îți ia copilul

Dacă copilul este luat de la părinți în urma unui ordin judecătoresc, autoritatea parentală revine consiliului local. Acesta va decide:

  • cine va avea grijă de copil în continuare (o rudă, un asistent maternal, o casă de copii)
  • unde va locui acesta
  • cum va fi educat

Autoritatea locală are dreptul să aleagă asistentul maternal pentru copil. Acesta poate fi:

  • o rudă sau un prieten de familie al copilului
  • o altă familie 
  • un cuplu format din persoane de același sex (vezi cazul familiei Bodnariu din Norvegia)
  • o femeie singură
  • un bărbat singur

Părinții aflați în astfel de situații – și inclusiv copilul – au dreptul la un avocat gratuit. Acesta le poate oferi consilierea legală de care au nevoie. Caută un avocat AICI.

Ce îndatoriri are autoritatea locală față de copilul luat în grijă

  • să aibă grijă de el cât timp este valabil ordinul judecătoresc (s 33 (1) Children Act 1089)
  • să îl domicilieze și să îl întrețină (s 22G)
  • să protejeze și să asigure bunăstarea copilului (s 22(3))
  • să ia în considerare dorințele/sentimentele copilului și ale părinților înainte de a lua orice fel de decizie (s 22(4))
  • să țină sub observație cazul și să stabilească dacă poate solicita anularea ordinului
  • să desemneze un vizitator independent pentru copil în anumite circumstanțe
  • să programeze reevaluarea planului de îngrijire (Care Plan) de către un Independent Reviewing Officer
  • să consilieze și să sprijine copilul după ce acesta nu se mai află în grija sa

Mai multe informații pe această temă – AICI.

În secțiunea 33 din Children Act 1989 se arată că autoritatea locală desemnată să aibă grijă de copil NU are voie:

  • să crească copilul într-o altă religie decât cea în care a fost educat de familia lui
  • să îl scoată afară din UK mai mult de 28 de zile fără consimțământul scris al părinților sau al celor care au responsabilitate parentală asupra lui

Unde și cum poți face plângere

Dacă ai motive să crezi că, în mediul în care a fost dus, copilul tău nu este îngrijit cum trebuie, încearcă să discuți mai întâi cu tutorele copilului sau cu asistentul lui social. 

Dacă nu rezolvi nimic, fă plângere la autoritatea locală, sau în ultimul caz, la Gouvernment Ombudsman.

Copiii abuzați, neglijați sau discriminați pot acționa legal autoritatea locală și pot obține compensație. Contactează un birou local Citizens Advice

The Family Rights Group Advice Service au o linie telefonică de ajutor prin care oferă părinților suport în aceste cazuri. Poți suna la numărul 0808 801 0366, de luni până vineri, între 9:30 și 15:00. Dacă ești rudă cu copilul, contactează Grandparents’ Association.

Părinții au dreptul să își vadă copiii aflați în grija consilului local

Conform art. 34 din Children Act 1989, consilul local este obligat să asigure un contact minim între părinți și copii. În cazul în care părinții locuiesc în altă parte și nu își permit costurile unei călătorii în acest scop, serviciile sociale pot (dar nu sunt obligate) să contribuie financiar. 

Curtea va analiza „efectele” contactului părinților cu copilul lor și va pune în balanță avantajele și dezavantajele pe termen lung. Va lua în considerare și posibilitatea ca copilul să fie înapoiat părinților.   

Ce să faci dacă nu ți se permite contactul cu copilul

  • ia legătura cu asistentul social al copilului
  • solicită în scris motivele pentru care nu ți se permite un contact rezonabil cu copilul tău
  • propune în ce condiții vrei să se desfășoare întâlnirea cu copilul (ex. sub supraveghere, în comunitate, acasă) 

Dacă nu există nicio cale de rezolvare amiabilă a problemei, articolul 34 din Children Act 1989 arată că poți solicita un ordin de la tribunal pentru a-ți vedea copilul. Va trebui să completezi un formular sandard (C1) sau C2 – (dacă există proceduri în instanță) și un formular suplimentar – C5.

Înainte de a face această cerere, trebuie să înștiințezi autoritatea locală sau persoana care are grijă de copil.

Dacă ai nevoie de ajutor financiar, Legal Aid Agency poate acoperi costurile necesare pentru solicitarea contactului cu copilul. 

Când ți se poate refuza contactul cu copilul

Tribunalul are puterea să emită un ordin prin care asistenții sociali pot interzice contactul dintre copil și o anumită persoană (părinte sau rudă). Însă aceasta doar în cazuri de urgență. Trebuie să prezinte motivele în scris. 

Nimeni nu are dreptul legal să îți refuze contactul cu copilul mai mult de 7 zile consecutive, fără un ordin judecătoresc!

În cazul în care tribunalul autorizează refuzul contactului, poți face o nouă solicitare după 6 luni de la hotărârea judecătorească precedentă.

Dacă tribunalul va considera din nou că nu este în interesul copilului să te vadă, își va refuza din nou contactul cu el. În plus, instanța îți poate interzice să mai faci recurs pentru o anumită perioadă de timp, cf. art. 91(14).  

În fine, dacă ai permisiune de la tribunal să îți vezi copilul iar consilul local nu îți permite acest lucru, poți da în judecată consiliul. Contactează un avocat în acest sens. Poți accesa un avocat român aici.

Autoare articol: Ana-Maria Postolache


CITEȘTE ȘI...

Close
Close