Știi ce să-i spui cuiva care are cancer?

Se întâmplă din când în când să afli că o cunoștință ori un prieten a fost diagnosticat cu un tip de cancer. Pentru că oamenii nu prea au idee ce să-i spună celui bolnav, adesea aleg să îl evite cu totul.

Dacă vrei să-ți ajuți prietenul bolnav de cancer nu i te adresa cu: „Sună-mă dacă ai nevoie de ceva” sau „Cum te simți?”. E preferabil să vorbești despre tine, munca ta, viața ta și năzbâtiile copiilor tăi decât despre cancer.

Câteodată un sărut și o îmbrățișare sunt de ajuns. Oferă-te să-i organizezi bolnavului dulapul. Fă-i cadou un masaj la un salon profesionist, ori ședințe de psihoterapie pe care le putea împărtăși cu soțul ei.

E preferabil să nu împărtășeşti cu cel bolnav vești rele sau să te arăți excesiv de optimist spunând: „Nu-ți face griji, totul va fi bine!”.

Persoanele bolnave de cancer nu vor sfaturi despre cum ar trebui să se simtă („Uită-te la partea bună”) sau să li se dea rețete de optimism gol („Lucrurile vor fi mai bune mâine”); adesea doar vor să fie ascultați. Poți spune pur și simplu: „Îmi pare rău că treci prin asta. Vrei să vorbești despre asta?”

Arată dragoste și sprijin fără judecată sau instrucțiuni despre cum ar trebui să se simtă persoana bolnavă.

„Nu întreba „Cum ești?”. Întreabă „Cum îți mai merge?”. Nu întreba despre tratament sau dacă cancerul este vindecabil. Nu oferi povești despre tine sau alți cunoscuți bolnavi de cancer.

Când oferi ajutor, fii specific în legătură cu ce poți oferi: mese; îngrijirea copiilor sau a persoanelor în vârstă din familia celui bolnav; transportul către și de la tratamente; companie în timpul vizitelor la medic (e deosebit de util dacă poți lua notițe pentru pacient). Poate poți oferi un sprijin în mijlocul nopții; o întâlnire la prânz sau o ieșire la un muzeu.

Cel mai ridicol lucru pe care-l poți spune e: „Cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru cancerul tău este să rămâi pozitiv”. Asta înseamnă că dacă cel bolnav nu rămâne pozitiv, cancerul lui va reveni?

E și mai grea lupta cu cancerul când cei apropiați în special suni plini de idei nerealiste, fals optimiste, legate de diagnostic, prognostic sau tratament. Cei bolnavi vor să fie pozitivi și te apreciază ca pe un susținător al lor, dar au nevoie și de realism. Indiferent de starea bolii lor, încurajează-i să se concentreze pe obiective pe termen scurt și întreabă dacă există o modalitate prin care îi poți ajuta să-și atingă acele obiective. Ghidează-i să vorbească despre speranțele la care pot face ceva, și ascultă fără să întrerupi, să judeci sau să încerci să corectezi ceea ce spun. În toate conversațiile, mesajul tău de fond ar trebui să fie „Te ascult… Te cred… Sunt aici pentru tine.”

Constantin Bunea © 02.02.2024


CITEȘTE ȘI...

Close
Close