Marea Britanie a reușit ceva ce mulți politicieni au promis ani de zile: reducerea drastică a imigrației. Aceasta a scăzut de la 944.000 persoane în 2023 la 431.000 în 2024, apoi la 171.000 de persoane în 2025. Pentru 2026 se estimează că va ajunge undeva între 70.000 și 170.000. Pe hârtie, un succes. În realitate, economia resimte deja consecințele.
Această scădere dramatică a trecut aproape neobservată. Sondaje citate de publicația The Economist arată că 41% dintre britanici consideră imigrația cea mai importantă problemă a țării — cu 7% mai mult decât economia. Doar 1 britanic din 6 știe că imigrația a scăzut, de fapt, în ultimul an.
Percepțiile sociale sunt distorsionate și când vine vorba de solicitanții de azil. Când li se cere să estimeze câți dintre imigranți cer azil în UK, britanicii răspund că în medie 33%. Cifra reală este 12%. Populația din UK asociază imigrația mai ales cu imaginile de pe Canalul Mânecii — bărci mici, titluri de știri alarmante — deși aceasta reprezintă o minoritate nesemnificativă din totalul celor care vin în UK.
Cum s-a ajuns aici
Totul a început cu „valul Boris” — o perioadă fără precedent de imigrație masivă între 2021 și 2024. La apogeul ei, aproape 1,5 milioane de persoane au intrat în țară într-un singur an: lucrători atrași de un regim de vize mai permisiv, studenți, cetățeni din Hong Kong și ucraineni care fugeau din calea războiului.
De atunci, guvernele succesive au strâns treptat șurubul. Pragurile salariale pentru angajarea migranților au crescut de două ori. Suma pe care o familie trebuie să o câștige pentru a aduce un partener din altă țară a urcat cu 55%. Îngrijitorii la domiciliu nu mai au voie să vină în UK împreună cu familia. Taxa pe care imigranții o plătesc pentru NHS (National Health Service — sistemul național de sănătate) a crescut, deși ei plătesc deja impozit pe venit.
Efectele sunt vizibile: în primele 3 luni din 2026, doar 5.900 de persoane au solicitat vize de lucru pentru munci calificate în UK, semnificativ mai puține persoane decât cele 19.100 care au aplicat pentru același tip de viză cu doi ani în urmă. Numărul vizelor pentru profesioniștii din IT au scăzut de la 28.000 în 2022 la 10.000 anul trecut. Guvernul a anulat anul acesta 4.369 licențe pentru companiile care ar fi putut angaja muncitori străini — mai multe decât în ultimii opt ani la un loc.
Cum e afectată economia britanică
Calculul este simplu: imigranții, în marea lor majoritate, lucrează, plătesc taxe și consumă bunuri și servicii. Când numărul lor scade brusc, scad și veniturile la bugetul de stat. Conform estimărilor, o reducere de 300.000 de persoane pe an adăugă aproximativ 20 de miliarde de lire sterline la deficitul anual.
Pe lângă impactul fiscal direct, locuri de muncă în domenii esențiale rămân neocupate: e vorba de NHS (sistemul național de sănătate), construcții, agricultură, îngrijire la domiciliu. Fiecare post neocupat înseamnă fie servicii mai slabe, fie costuri mai mari pentru a compensa pentru forța de muncă locală insuficientă.
Paradoxul restricțiilor bine intenționate
Publicația The Economist subliniază că restricțiile introduse nu au vizat persoanele care aduc daune economiei, ci tocmai cele care contribuie la ea: lucrătorii calificați, studenții internaționali, personalul medical din afara Marii Britanii.
Nu toată lumea pierde în egală măsură. Comunitățile locale care se confruntau cu presiuni pe locuințe și servicii publice pot simți o oarecare ușurare pe termen scurt. Dar costul macroeconomic — mai puțini bani la buget, mai puțini muncitori, mai puțin consum — este real și va fi simțit de toată populația Marii Britanii.
Ce spun cifrele pe termen lung
Efectele ar putea fi și mai profunde. Un studiu citat de UK in a Changing Europe estimează că, până în 2060, reducerea drastică a imigrației ar putea tăia un procent semnificativ din PIB și ar forța alegeri dureroase: taxe mai mari, pensii mai mici sau reduceri în serviciile publice.
Dezbaterea despre imigrație nu se va încheia prea curând în Marea Britanie. Dar datele sunt clare: o țară care se închide excesiv față de lume nu devine neapărat mai prosperă. Devine, adesea, mai scumpă și mai ineficientă.